bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

    

The Smashing Pumpkins a luat nastere in Chicago in 1988. Componentii formatiei sunt Billy Corgan (chitara si voce), James Iha (chitara), D'arcy Wretzky (chitara bas) and Jimmy Chamberlin (tobe).

La 19 ani, Billi Corgan canta in formatia The Marks, denumita astfel din cauza semnelor din nastere pe care el si bateristul formatiei le aveau pe maini. Formatia a cantat pentru scurt timp in St. Petesbourg, un oras din Florida, dar nu a avut succes. Corgan s-a intors in orasul natal, Chicago, unde l-a cunoscut pe chitaristul Iha. Au inceput impreuna sa scrie cantece si au cunoscut-o pe D'arcy Wretzky. Cei trei au cantat pentru prima oara in formula aceasta intr-un bar polonez din Chicago. In loc de un baterist, ei foloseau tobe electronice. Cand li s-a propus sa cante in deschiderea concertului Jane's Addiction, a fost inclus in trupa si Chamberlin, care pe atunci canta la tobe in formatii de jazz.

In 1991 inregiostreaza primul album, Gish, in studioul producatorului de la Sonic Youth, Butch Vig. Pentru a pastra apartenenta la stilul indie, formatia a scos albumul sub sigla unei case de dicuri mai mici, Caroline Records, care de fapt era sub aripa Virginia Records. Dupa lansarea albumului cei patru au plecat in turneu pentru promovarea lui. A fost o perioada grea pentru fiecare din ei. Iha si Wretzky, care erau impreuna, s-au despartit, Chamberlain a devenit dependent de alcool si de droguri, iar depresia lui Corgan s-a adancit.

Ca sa scape de depresie, Corgan s-a adancit in munca si si-a petrecut aproape tot timpul in studioul de inregistrari. In 1993 a aparut cel de-al doilea album, Siamese Dream. Inregistrarea albumului s-a facut intr-un studio din orasul Marietta, departe de Chicago, pentru ca cei de la Smashing Pumpkins au dorit sa fie departe de prietenii care ar fi putut sa ii distraga de la munca si pentru a-l tine pe baterist departe de droguri. Corgan spunea ca, daca albumul nu va avea succes, trupa se va desparti. Albumul este considerat cel mai bun dintre cele scoase de ei, iar videoclipurile Today si Disarm i-a facut cunoscuti pe plan international.

Urmatorul album, Mellon Collie and the Infinite Sadness, a fost scos in 1995 si contine 28 de piese. Pentru acest album Corgan a lucrat timp de doi ani si a scris 56 de piese. Cele care nu au intrat pe album au fost editate ca B-sides la singleurile de pe album.      

 

In mai 1996, in timpul unui concert tinut la Dublin, o fata de 17 ani a fost strivita de public si a murit. The Smashing Pumkins au renuntat la concertul urmator, din respect pentru ea, iar Billy Corgan a spus ca s-a gandit sa renunte la afacerea cu muzica. In iulie 1996, Jonathan Melvoin, care canta la clape cu Smashing Pumkins, impreuna cu Chamberlain, au consumat droguri intr-un hotel din New York. Melovoin a murit chiar in acea noapte din cauza unei supradoze de heroina, iar Chamberlain a fost arestat pentru posesie de droguri si a fost dat afara din formatie pentru o perioada.

Urmatorul album, Adore (1998), a fost complet diferit fata de predecesoarele lui. Divortul lui Corgan si moartea mamei si-au pus amprenta asupra melodiilor, iar Corgan a renuntat la lookul sau de cantaret de muzica alternativa si a adoptat un look gothic. Albumul a primit cronici favorabile dar nu s-a vandut atat de bine. Corgan a considerat ca absenta lui Chamberlain din formatie nu este benefica si l-a adus inapoi. In 2000 lanseaza albumul MACHINA/The Machines of God, care suna apropiat de primele albume Smashing Pumkins.

In mai 2000, Corgan a anuntat despartirea grupului. In decembrie 2000, grupul a cantat pentru ultima oara la The Metro, acelasi club in care au cantat pentru prima oara. Patru ani mai tarziu, Corgan i-a acuzat pe Iha si pe Wretzky de despartirea grupului.

 

 

 

surse: www.wikipedia.org, www.brianmolko.free.fr.